Impotriva tuturor

Ultima data cand am facut asta plangeam zilnic.

Poate pentru ca in interiorul nostru ne place sa credem ca cei care ne-au crescut sunt blanzi si buni.Ca parinti nostri, sunt si ei oi ratacite, ca noi toti.

Orbiti de una si de alta.Au trait in alte vremuri, si poate nu ne inteleg atat de bine.

Asa imi placea mei sa ma mint, sa imi spun ca traiesc intr-o familie normala, unde urletele, sunt si ele normale.

Toxicitatea si insultele?Se intampla la tot romanu’.Nu-i asa?

Pana la urma ei te-au crescut, pot sa te umileasca, cine ai fi fost fara ei?

Plec de acasa.

O sa las in urma o seama de oamenii care nu inteleg cum de nu ii mai pot suporta, o seama de oamenii care nu inteleg de ce nu vreau sa mai fiu obedienta, umilita, sa trec peste ani in care am fost locul lor de dat cu capul.

Niste oamenii care nu ar recunoaste nici in ruptul capului ceea ce au facut, ce au spus si cum s-au comportat.

Eu nu am familie.

Imi vene imi curge sange stricat.