Introducere in Antigona

Antigona de fiecare zi.
Sau mai bine spus vorbele ingropate sub gesturi umile , modestie , aspiratie , confruntare intr-o tacere ce apasa dureros si dorinta de a calca mizeria in picioare cu riscul de a fi ars ca un eretic ce nu are credinta trendurile open minded .

Si totul tine de o nenorocita de perspectiva , vorbim des despre “parerea mea” ce poate fi folosita atat ca scut de aparare in fata unor corecturi ulterioare , atat ca marca a subiectivitatii individului , deci a posibilitatii oponentului in dezbatere de a ataca “ingustimea” celuilat .

Toti suntem o gramada de actori aruncati pe o scena , si in multimea aceea cativa striga mai tare , iar publicul o sa ii tina minte pentru cateva ore .
-Ai auzit pe nebunul ala cum urla acolo ?
-Da , e simpatic .Nu crezi .
Actorii si spectatori al spertacolului vietii in acelasi timp .Cu o singura constanta , decorul .Destinul care e mereu incontrolabil si noi care spunem ca sigur maine vom merge la gara , cand defapt o Dacie 1010 te loveste , si zaci acolo ca o prada dulce a destinului .
O femeie in varsta te priveste , parca e ireal , se gandeste ea .Iti priveste sangele siruind pe soseaua rece , un sentiment de mila amestecat cu acel gust metalic al mandriei supravieturirii , ea totusi a ajuns la a varsta , in timp ce bietul nenorocit …
-Vezi Ionica , sa fi atent mereu cand treci strada , uite ce blestem pe capul omului poate fi o clipita de adormire .

Vorbind multe verzi , uscate si prea putin colorate , am sa va spun cate ceva despre mine .
Timpul trece tic , tac …am 19 ani , o sa implinesc 20 anul acesta in septembrie .
Nu am nici macar o zodie a mea , dupa 18 de zile in care ca credeam balanta , am descoperit ca sunt defapt o balanda la cumpana cu o fecioara .
Detaliu pentru cei interesati de zodii .Eu nu ma consider neaparat fascinata.
Acum urmeaza partea in care ar trebui sa ma laud subtil pentru a atrage admiratia cititorilor si cateva vizualizarii in plus .
Studiez istoria , aud deja corul de pesimistii , parca sunt un spectator intr-un la o piesa de teatru greceasca .

Titlul blogului e poate o metafora pentru tacerea si neputinta mea .Antigona cea care a luptat pentru princiipile sale , a infruntat lumea , pentru mine imaginea ei e reflectata intr-un testament ingropat intr-un blog anonim .
Categoriile blogului , Cassandra , Clytemnestra, Elena reprezinta mici parti ale personalitati mele , iar Antigona este ca un turn de veche care le reuneste , cuprinde cu razele ei intr-un intreg , si le asterne gandurile intre pixeli .

Cat despre curiozitatii despre autor , nu prea sunt .
Citesc atunci cand simt nevoia , sunt dependenta de cafea si visat cu ochii deschisi .Ma straduiesc sa trec pe ceai cu lamaie .Fredonez cantecelele pe care le ascult si am impresia ca o fac bine , impresie alimentata de parerile celorlati .
Candva desenam.
Sunt melancolica prin context , plina de viata in esenta .Oamenii ma schimba , si cu fiecare om care imi atinge inima descopar o noua latura a personalitatii mele .Calatoria spre sine prin ceilalti , cat de egoist si trist suna .As vrea sa pot sa fiu mai orientata mai spre “exterior “.Imi neg introvertirea cateodata .

Nu am aptitudini speciale , nu cand la vioara sau la pian , nu calculez in cateva secunde 99345+78889, nu sunt nici macar o frumusete rapitoare .
Nu am un loc anume , nu ma integrez printre randuri , nu ajung la oamenii iar ei nu ajung la mine , cred ca e singura constanta de -a lungul vietii mele .Desi incerc sa mai vindec , sa mai salvez ce mai e de salvat din perceptia mea asupra lumii .
In plus si daca as intreba-o pe femeia de serviciu , si Tanti Liviuta are spune ca …viata e grea si lumea e a naibii de grea , iar daca Liviuta nu stie , atunci cine ?
Va las cu gandurile voastre .

P.S. articol scris in urma cu doi ani