M-am săturat de Colectiv

Sunt tineri care au murit acolo,in mijlocul unei petreceri în timp ce acei “îngeri” s-au calcat in picioare si cei mai puternici au iesit afară.Până la urmă noi ce vrem?
Încendii se întâmplâ de când e lumea si totuși încendiul ăsta ne face să iesim in stradă,articolele să curgă și ziariști sa iși numere paralele pe pozele cu morți.

Eu nu cred că e vorba de Colectiv,drame se intâmplă în fiecare zi,totuși de data asta ne-am lasat animați de sentimente pe care nici nu le întelegem.
Ne simțim romani,dacă am fi unguri,sași sau altele acum e momentul greșit.

Prin Cluj se mișcau multimile strigănd de parcă ar fi fost un concert Michael Jackson.
Într-un protest oamenii stiu ce vor,concret.Politica nu se face cu aplicarea “votat” pe câțiva trandafiri și apoi plecăm acasă.L-ai votat că ți se parea ție ca e baiat de gașcă.
Dacă vrem să schimbăm ceva trebuie să ne autoeducăm,să cunoastem legile și mecanismele politice,nu poți sa îi ceri unui presedinte să te scoată din săracie dacă nu vii cu o soluție concretă la o anumită problemă,cum ar fi produsele romanești care lipsesc de pe rafturile din supermarket.

Celor ce nu știu ce vreau însa au gânduri mari,le dau un sfat.
Stați oamenii buni acasă si faceți politică cu nevasta,injurați-l pe neamț si v-ați făcut datoria.

Ne pierdem credibilitatea dacă in continuare iesim în stradă dacă nu știm ce să cerem și cum să cerem,urlăm la urechi surde.
Nu fiți prosti,da’ multi.

Introducere in Antigona

Antigona de fiecare zi.
Sau mai bine spus vorbele ingropate sub gesturi umile , modestie , aspiratie , confruntare intr-o tacere ce apasa dureros si dorinta de a calca mizeria in picioare cu riscul de a fi ars ca un eretic ce nu are credinta trendurile open minded .

Si totul tine de o nenorocita de perspectiva , vorbim des despre “parerea mea” ce poate fi folosita atat ca scut de aparare in fata unor corecturi ulterioare , atat ca marca a subiectivitatii individului , deci a posibilitatii oponentului in dezbatere de a ataca “ingustimea” celuilat .

Toti suntem o gramada de actori aruncati pe o scena , si in multimea aceea cativa striga mai tare , iar publicul o sa ii tina minte pentru cateva ore .
-Ai auzit pe nebunul ala cum urla acolo ?
-Da , e simpatic .Nu crezi .
Actorii si spectatori al spertacolului vietii in acelasi timp .Cu o singura constanta , decorul .Destinul care e mereu incontrolabil si noi care spunem ca sigur maine vom merge la gara , cand defapt o Dacie 1010 te loveste , si zaci acolo ca o prada dulce a destinului .
O femeie in varsta te priveste , parca e ireal , se gandeste ea .Iti priveste sangele siruind pe soseaua rece , un sentiment de mila amestecat cu acel gust metalic al mandriei supravieturirii , ea totusi a ajuns la a varsta , in timp ce bietul nenorocit …
-Vezi Ionica , sa fi atent mereu cand treci strada , uite ce blestem pe capul omului poate fi o clipita de adormire .

Vorbind multe verzi , uscate si prea putin colorate , am sa va spun cate ceva despre mine .
Timpul trece tic , tac …am 19 ani , o sa implinesc 20 anul acesta in septembrie .
Nu am nici macar o zodie a mea , dupa 18 de zile in care ca credeam balanta , am descoperit ca sunt defapt o balanda la cumpana cu o fecioara .
Detaliu pentru cei interesati de zodii .Eu nu ma consider neaparat fascinata.
Acum urmeaza partea in care ar trebui sa ma laud subtil pentru a atrage admiratia cititorilor si cateva vizualizarii in plus .
Studiez istoria , aud deja corul de pesimistii , parca sunt un spectator intr-un la o piesa de teatru greceasca .

Titlul blogului e poate o metafora pentru tacerea si neputinta mea .Antigona cea care a luptat pentru princiipile sale , a infruntat lumea , pentru mine imaginea ei e reflectata intr-un testament ingropat intr-un blog anonim .
Categoriile blogului , Cassandra , Clytemnestra, Elena reprezinta mici parti ale personalitati mele , iar Antigona este ca un turn de veche care le reuneste , cuprinde cu razele ei intr-un intreg , si le asterne gandurile intre pixeli .

Cat despre curiozitatii despre autor , nu prea sunt .
Citesc atunci cand simt nevoia , sunt dependenta de cafea si visat cu ochii deschisi .Ma straduiesc sa trec pe ceai cu lamaie .Fredonez cantecelele pe care le ascult si am impresia ca o fac bine , impresie alimentata de parerile celorlati .
Candva desenam.
Sunt melancolica prin context , plina de viata in esenta .Oamenii ma schimba , si cu fiecare om care imi atinge inima descopar o noua latura a personalitatii mele .Calatoria spre sine prin ceilalti , cat de egoist si trist suna .As vrea sa pot sa fiu mai orientata mai spre “exterior “.Imi neg introvertirea cateodata .

Nu am aptitudini speciale , nu cand la vioara sau la pian , nu calculez in cateva secunde 99345+78889, nu sunt nici macar o frumusete rapitoare .
Nu am un loc anume , nu ma integrez printre randuri , nu ajung la oamenii iar ei nu ajung la mine , cred ca e singura constanta de -a lungul vietii mele .Desi incerc sa mai vindec , sa mai salvez ce mai e de salvat din perceptia mea asupra lumii .
In plus si daca as intreba-o pe femeia de serviciu , si Tanti Liviuta are spune ca …viata e grea si lumea e a naibii de grea , iar daca Liviuta nu stie , atunci cine ?
Va las cu gandurile voastre .

P.S. articol scris in urma cu doi ani